Oradea este, fără îndoială, orașul superlativelor în administrația românească. Atragem sute de milioane de euro în fonduri europene, construim pasaje rutiere într-un ritm record și ne mândrim cu un centru istoric de o frumusețe incontestabilă. Pe hartie, la știri si în pliante turistice, suntem etalonul dezvoltării urbane din Romania.
De la firul ierbii, sau mai bine zis, de la marginea bordurii, Realitatea se schimbă dramatic.
Oradea vrea să devina pentru șoferi un oraș fluid, pentru turiști un oras de promenade. Însă, pentru cetațeanul care alege să se deplaseze cu bicicleta la muncă, la școală , la piață sau doar pentru recreere, orașul devine o cursă zilnică cu obstacole.
Cum poate un oraș capabil să mute traficul sub pamânt prin lucrări inginerești masive să eșueze atât de zgomotos la crearea unei simple rețele pentru biciclete?
Răspunsul este vizibil pe străzile noastre: infrastructura velo a fost tratată prea des ca o obligație birocratică. A fost redusă la o simplă dungă de vopsea trasată pe trotuare printre pietoni, un artificiu menit să bifeze kilometri necesari in dosarele de finanțare europeană, ignorând complet nevoile reale ale bicicliștilor.
Acest document nu este o simplă plângere, ci o evaluare obiectivă. Este carnetul de note al unui ,,premiant,, care a ignorat o materie esentială a urbanismului modern. Vom analiza exact de ce Oradea pică examenul infrastructurii velo, examinând greșelile de proiectare. Pentru ca un oraș cu adevarat European nu este doar cel prin care treci repede cu mașina, ci și cel in care poți lăsa copilul să mearga in siguranță cu bicicleta până la școală.
Carnetul de note: Evaluarea la standarde europene
wow